Da, au sosit microscoapele!
October 16, 2019

 

Întâi miroase a mere și a pământ.

 

Descoperim ciclul vieții în căldura timidă de toamnă, sortând merele căzute în curte.

 

Mărul acesta a trecut printr-o fază de doliu, spune un băiețel arătându-le celorlalți un măr uscățiv și prea maroniu.

Un moment ideal pentru a face cunoștință cu spațiul, pentru a dezmorți trupul fiecăruia prin mișcare și pentru a aduce grupul aproape.

Apoi, prinși de mână, formăm peretele celular povestind despre forme geometrice și unități de măsură pentru distanță.

 

Totul curge firesc.

Mărunțim o frunză în căutarea unității ei care nu mai poate fi împărțită. Fiecare fragment ”tot frunză e”. Dar cum vedem cu adevărat o celulă?

 

 

***

Apoi miroase a ceapă.

 

Am intrat în clădire și Ioana ne face cunoștință cu microscoapele noi. Rând pe rând, ne prezintă rotițe, ocular și lamele, împrietenindu-ne cu termenii pe care urmează să îi tot auzim.

Nerăbdare până pășim către mese și prin diversitatea noastră,

(re)descoperim o lume doar intuită.

 

Transparențe, lumină și chiar calcule matematice fac utilizarea unui microscop mai ușor de-nțeles.

Aplaud în suflet faptul că fiecare copil este încurajat să testeze, să focalizeze, să așeze, să miște probele aflate în joc. Nu-i vorba doar despre a vedea ”o celulă”. Ci despre a fi activi în propriul parcurs. De a face alegeri, de a testa pe propria piele. De a fi, punctual, mici cercetători.

 

Deocamdată doar descoperind lumea.

Apoi, desenând ce-au văzut. Unele probe parcă-s mai simple”. Merg desenate aproape în fugă. Pentru probe mai complicate, precum o secțiune dintr-un bob de secară…ei bine…aici lucrurile parcă au și mai mult gust. De la ”așa ceva nu poate fi desenat niciodată”, reacțiile se mai îmbunează, până mai mulți copii cad de acord: ”așa ceva poate fi desenat doar cu foarte multă atenție și răbdare”.

 

Nici că puteam să fiu mai de acord.

 

Apoi, mirosul de ceapă ne direcționează spre o altă masă de lucru. Lamele. Probe. Propriul produs.

Sticlă, foiță de ceapă, iar sticlă subțire. Aa! Pipetă și albastru de metil să vedem detalii în plus.

Pentru cei dornici de alte creații, ajung să fie privite atent și petale, particule de nisip, un fragment de hârtie.

Chiar simt că pentru unii jocul parcă abia a-nceput.

Stau lângă mese și mă înfrupt din chipul lor moale, relaxat, atent sau uimit. Au doar ochii prinși în ferestrele microscopului. Dar pot să îmi imaginez cum întreg corpul lor s-a teleportat și călătorește în țesuturile din probă. Merg apăsat prin și între celule. Fascinați de limite și de drum.

 

***

Apoi miroase a lămâie.

 

E forfotă. Masa cea mare din bucătărie e plină de ustensile utile.

Ciclic, lămâile cumpărate din limonada vândută recent sunt iarăși puse la lucru.

Ioana îi provoacă pe copii să caute celule în fragmentele de lămâi.

Eu sunt chirurg”, spune unul dintre băieți, manevrând săculeții de lămâie cu două scobitori mici.

Zâmbim de plăcere și parcă nu ne vine să credem că au trecut două ore alături de ei.

Părinții așteaptă în curte, vin cu idei proaspete pentru alte activități și ne bucurăm cu toții de comuniune.

 

***

Da, au sosit microscoapele și micii grădinari le-au luat cu drag în primire.

Ziua de miercuri rămâne așa, zi de explorat în sânul naturii. Cu uimire, cu drag.

 

 

Vizită proiect ”Semințe de științe”, 9 octombrie 2019, la Schubz Râșnov – Centrul de Educație pentru Dezvoltare Durabilă

 

 

Rezumatul călătoriei din ediția a 2-a, pentru că 3 este încă în toi
Da, au sosit microscoapele!